Un suflet aproape pierdut

V o aduceti minte? Fata aia rebela, o aparitie iesita din comun, din toate punctele de vedere. Recunosc, eram indragostit de ea. O femeie de o frumusete deosebita, o fata rea, nonconformista, prietena tuturor, era "fata de fata". Mai tarziu, femeie, si mai frumoasa, avea bani, faima, un iubit, o viata fara griji inainte, trebuia sa faca doar ce i placea: sa cante. Avea totul. Totul? Se pare ca nu. A vrut mai mult. A inceput ca toti ceilalti, cu marijuana ( ce destin. Stiti ca porecla asta a capatat o inainte de a se apuca?) apoi nu o mai ajuta, avea nevoie de ceva mai tare, din ce in ce mai tare, incepi sa simti ca trebuie sa iei tot timpul, devine o nevoie primara, inaintea apei si painii, apoi deja nu mai e o placere, e un chin, te obliga, nu mai vrei, dar el te vrea pe tine, ca un simbiot ce se imbina cu personalitatea ta, mai tarziu o domina, pentru ca in final sa o distruga. Esti o carpa umana, cu un singur stimul, un singur simt, trebuie sa ia, trebuie sa trag.

Tragedia ei s a intins pe ani buni, nu mai aparea la tv, se mai auzeau doar mici zvonuri, se vorbea la un moment dat ca a murit, nu murise Dana Coteanu dar nici nu traia. Surprinzator insa a dat nastere unui copil, are 3 ani acum, am crezut ca a putut lupta, ca a fost atat de puternica sa invinga. Pare se ca nu. Am fost socat cand am vazut emisiunea. Cand a intrat mi s a inseninat privirea, cat de in regula arata, chiar am vazut o si mai frumoasa. A fost de ajuns insa sa spuna "Buna seara". Am cazut. O priveam si nu mi venea sa cred. Recunosc, nu prea am avut de a face cu astfel de oameni, sau poate am cunoscut dar oricum e greu sa ti dai seama, in stadiile initiale nu se maifesta asa, par oameni normali, ca mine, ca tine, insa e doar inceputul.

Cat m a durut prezenta ei, am lacrimat cu ea, da. Va rog sa vedeti filmuletul si sa observati cum se zbat 2 fiinte inauntru, inca se mai lupta. Ce chip perfect, ce mar frumos.

Am vazut o dupa Brancu, prin februarie anul asta, tot la antena 2, la Cristina Cioran, f elegant imbracata, vorbind si cat de cat mai ok, la fel de frumoasa; eu inca mai sper. Pentru ea, speranta sta in acel sufletel de care trebuie sa aiba grija, doar el o poate face sa lupte. Curios, acel copil este acum singurul ei inger pazitor, in acelasi timp singura luminita spre lumea reala.

Cand o sa fiti pusi in situatia de a incerca, derulati la acest filmulet. Vreti sa ajungeti asa? Pentru ca asta se va intampla inevitabil.

Numai bine, Dana Coteanu!

Update: La Happy Hour, prin noiembrie 2008. Si continuarea.

This is happening!

Holi madar of shit!
Exagerez, ca n ar trebui sa ma mire mai deloc. E din ciclul "Romania, land of stupidity".
Si totusi, cum ma sa...pfffai de capu' meu.

Numai bine!

Unghia

Bryan Adams - I Will Be Right Here Waiting For You
Asculta mai multe audio Muzica

Am o rana la unghia mare de la piciorul drept. De la fotbal. E vanata, dar in urma, cresc alte tesuturi si e asa de curata, si cu fiecare zi, trece. Ma uit cu drag la unghia mea.

Numai bine!

Nu la ordin

E surprinzator cateodata de unde poti gasi resurse, de unde te poti ridica, cum totul se poate schimba intr-o clipa, intr-o secunda, cum nu mai raman decat mici cicatrici, sufletul se elibereaza, plutesti, zambesti, razi, lumea e a ta. Viata, tu, o comedie reusita.

Azi viata mea miroase a tei.

Numai bine!

Gina

Infricosator de vie masina asta!!!

Numai bine!

Sunt sigur

M-am rezit in patul meu imperial, dupa un somn ca de bebelus, atat de relaxat dar la fel de plin de viata, deschid telefonul, 2 mesaje: 1." Ce grav a fost aseara, coaie ! prea tare frate!" 2. "N-am mai simtit niciodata asa, vino si si saruta-ma, vino acum si ia-ma toata, iar si iar si iar.... Sunt dependenta deja, ma faci sa vibrez la fiecare atingere."

Ma ridic, merg la baie, ma privesc in oglinda, arat nesimtit de bine chiar si dupa o noapte de pomina, imi fac un dus. Dau drumul la combina, un Vivaldi revigorant, imi storc cateva portocale in blender, rad un minut privind mancarea ce m-astepta: 2 oua si costita afumata- ochi si zambet. Mananc linistit dar cu pofta. Ma imbrac, sun un prieten, ma urc in Bimmer si mergem la piscina. Comand un Long Beach, m-asez pe sezlong, sunt eu cu mine. Se apropie o domnisoara, 27 de ani, slabuta, finuta, un fund la vedere. Dementiala. Imi soarbe provocator din pai, vine la spatele meu, ma maseaza suav, ma saruta pe gat, ma musca si mi sopteste la ureche. Mergem in sala de biliard, o urc pe masa, imi scot tacul si prestez. Runda se termina, ambii multumiti, si totusi vrea revansa. O las pe ea sa dicteze ritmul jocului, raman cu 5 bile pe masa, are deci dreptul sa si aleaga gaura. Foarte sigura pe sine, dar rateaza. Ma ambitionez, si dupa jumatate de ora de lovituri surprinzatoare, extazice pot spune, ii pun acul in mana si o rog sa mai pofteasca daca vrea sa mai exerseze.

Ma intorc la cocktail-ul si sezlongul meu, incantat de viata, gandurile imi fug in alte parti, atipesc, la un moment dat aud o voce: "Ba sa-mi bag p... iar balteste piureu asta de apa." Eram la cantina facultatii, dezamagit, dar mai insipirat ca prietenul meu, nu mi am luat piure, ci fasole cu ciolan.

Cati dintre voi n au visat asemenea, cativa dintre voi poate chiar traiti asa in fiecare zi, dar oare toate aceste satisfactii de zi cu zi, adunate= fericire? Cum se masoara ea, avem voie cu fractii, cand ne da cu virgula ce facem, sunt doar numere intregi sau si reale, daca asa, trebuie sa umblam la integrale, dam in sinus si cosinus, sau cum?

Se pot asemana aceste lucruri cu satisfactia de a cuceri varful K2, sau cu simtirea pe care o ai cand ajuti un om, sau cand iti multumeste seful din suflet pentru munca ta, cand vin copiii si ti spun: "Tata, tata, am 3 ani, 5 luni si 2 zile!" Cand dupa 20 de ani de casnicie te uiti inapoi si nu regreti nimic, n-ai fi facut nimic altfel, cand soarele iti mangaie chipul in fiecare dimineata si ti da pofta de viata, putere de a merge mai departe, cand cel de langa tine iti multumeste ca existi.

Fericirea o gasim in lucruri mici, sa tinem totusi minte asta. Avem o singura datorie fata de noi, sa ne facem fericiti.

Numai bine!

Mahmur si infometat, dar bine.

Mda. Sunt in continuare la mare, dar s-a gasit prietenul meu cel mai bun sa ma trezeasca, ca sa mi dau cu parerea la ce-a mai scris el pe blog. Daca sunteti interesati. Acum ca toti ceilalti dorm si eu, multumesc, nu mai pot, ma doare capul ingrozitor, pot sa incep prin a va descrie cam cum a decurs ziua de ieri.

9am-Ajuns in Constanta. Ploaie de noiembrie.
9.01- toata lumea somn, mai putin eu bineinteles. Dc, pt ca nu prea poci, in ultima perioada.[ Moama cred ca am folosit expresia "in ultima perioada" in ultima perioada:D,( nu ma dezmint:D, frate trebuie sa pun acolade deja) de enervant de multe ori, deja zici ca sunt femeie, "Lasa-l mah, e in perioada aceea". Nu dar sa nu va suparati cand o sa mai folosesc pls pls.]

9.30- Gasit computer!!! Belit ochii in el pana pe la ora 13 non-stop.
13.00 S-au trezit amicii. Au venit cu geniala idee de mers la golf. Pe ploaie? zic eu. Nu, nu, nu, minigolf. Aha zic eu. Bine nu merg. Oricum trebuia sa am grija de o prietena care inca dormea. Nu, nu va ganditi la prostii. Sau...ganditi-va.

13.20 Belit iar ochii in calc, pare ca devin addicted, dar e doar impresia. De fapt, e vb tot de Perioada.
15.00 Trezit prietena, facut ea cafea, baut impreuna, vorbit mult cu ea despre orice, legat relatia mai strans.
17.00 Prietena intrat la dush, gandit intrat peste ea, nu, nu. Perioada. Diana, dak citesti sa stii ca eu fabulez aici, nu m-am gandit nicio secunda ( prea mult:D) sa intru peste tine la dush. Intre timp eu iar belit ochii in calculator.
19.12 Intors baietii, idee de iesit in oras. A cazut, ploua in continuare. Luat de baut, lumea inceput jucat mima. Eu nu prestez. Doar ii privesc, imi place despre ei.

C and orologiul bate ora 00.00 am decolat. Mers in La Mania. Foarte de fitza. Muzica bineinteles ca era aceeasi ca peste tot unde ma duc in ultimul timp. haus sau minimal ca io nu prea fac diferenta. Nu mi place deloc, ba chiar ma irita, dar ma descurc. Chiar sunt singurul care ma descurc. Ca baietii sunt genu "stau si beau". Eu nu. Imi place sa transpir un pic. Noroc cu diana. Luat inca cv la bord, de preferat daca veniti aici, beti in prealabil bine-bine, ca te cam ustura. Baietii fumat cv, eu nu, am expermientat sapt trecuta si in afara faptului ca radeam ca prostul si ca mi se uscase gura de mi venea sa storc iarba pentru apa( iarba normala de afara, ca cealalta era chiar uscata) nu mi mai aduceam aminte nimic. Stat in club pana pe la 3, plecat cu masina 6 insi, (Diana, nu nu ma dor genunchii) la constinesti. Cum plecat asa intors, plus inca o sticla de vin la bord. Intrat la mima la 6 dimineata, nu mi amintesc sa fii mimat cineva cv, ras in schimb ( a se citi cu diacritice) la greu, vrut la un moment dat sa mergem sa facem baie in mare, trezit la timp:D. Dormit cu Diana pe saltea de plaja. Nu facut nimic, doar ne am incalzit ca era racoare. Astazi e frumos afara, astept trezirea voluntara pana n ora 14, dak nu , chem pompierii.

Numai bine!

De retinut!

Nu mai stiu unde am auzit povestea asta, ca sa stiti ca nu-i a mea clar, mi am adus-o aminte intamplator si incerc sa formulez.

Un om cu nevasta, copii, o familie fericita, un job ok, si o persoana destul de credincioasa( nu pot spune cu frica lui Dzeu pt ca expresia asta n am inteles o niciodata. Cum sa ti fie frica de Dzeu).

Intr-o zi, cineva sa decide sa intre in viata lui. Ii devine "prieten", ii cunoaste familia, il mai viziteaza la locul de munca, il acapareaza, ii fura nevasta, personajul nostru se imbolnaveste, "prietenul" lui ii da pastile ca sa l distruga de tot, ii face copiii disparuti.

Cand ajunge in ultimul stadiu al degradarii, sarac, nefericit, acest prieten vine si-i spune: Uite unde ai ajuns, Dzeul tau nu te a ajutat deloc, ti-a adus numai necazuri, si tu crezi in continuare in el. Omul nostru ii replica: Copiii i-am pierdut, nevasta la fel, casa, locul de munca, sanatatea, toate le am pierdut, doar Credinta mi a mai ramas. Cum sa-mi o pierd si pe asta? Nu mi-o poate lua nimeni.

Numai bine!

Iubire si ura

E incredibil cum poti trece extrem de rapid de la extaz la agonie. Cum poti iubi un om cu toata fiinta si la un moment de rascruce totul se poate tranforma cat ai clipi in ura. Dar ura, este a celor slabi, neputinciosi, a orbilor, a neoamenilor. Nu te ajuta sa urasti, te schimba, te face urat si urat de cei din jur.

Sunt o fire joviala, sociabila si de pus pe rana. Cand sunt calcat pe bombeu reactionez, nu intorc obrazul. Noroc ca nu se intampla des. Am sentimente si sentimente, bune, rele, insa ce e cel mai important e ca nu sunt capabil de ura. Si ma simt bine cu mine.

Nu mai cred in iubirea eterna, insa cred in sentimente care nu mor. Respect oamenii care sunt devotati, care chiar daca au iubit si s-a terminat, nu intorc spatele. Cred ca pot tine la un om chiar daca la un moment dat am ales drumuri diferite.

Daca ai iubit cu toata fiinta, daca ai facut un idol din persoana de langa tine, daca te-ai regasit in fiecare simtire de-a lui, daca l-ai vazut acolo peste 30 de ani, daca ati fost fericiti impreuna, daca ati rezonat frumos, nu intoarce spatele, chiar daca ti-a gresit, culege trandafirii, nu te gandi la spini. Si ce daca nu mai adormiti pe aceeasi perna, ce daca strangi pilota in brate si e rece, ce daca nu va mai vedeti. Chiar daca acum alti ochi ii zambesc, chiar daca alte buze ii spun noapte buna, tot omul pe care l-ai iubit si la care tii este, ai grija de el si de tine.

Uita de faptele rele...pastreaza-le p'alea bune, te vor schimba cu totul pentru ca sunt destule.

Numai bine!

O noua zi

Ma uit pe ce-am scris pana acum pe blog si realizez cat de limitat mi-a devenit vocabularul, cat de greu imi e sa-mi gasesc cuvinte sa exprime ceea ce simt. Frazele au noima probabil doar in capul meu, ca daca stau si le judec la rece, nici eu nu inteleg. Sunt repezit, sa nu-mi fuga ideile, nu ma pot concentra intocmai, e o varza generala.

Planuisem, cu gandul ca se poate intampla sa iasa prost, planuisem sa tin doar pt mine blogul o perioada, pana imi gasesc calea, pana imi gasesc chemarea, spre un domeniu sau altul, ca apoi, canalizand-mi energiile pe unul sau cel putin un cadru restrans de subiecte, sa fac o treaba excelenta.

Acum ceva minute ma gandeam sa sterg tot ce am scris pana acum si s-o iau de la capat.

Decizia: o sa las tot ce-am scris, o sa-l fac public, n-o sa ma axez pe niciun domeniiu anume deocamdata, pentru ca vreau sa ma cunoasteti, asa cum sunt, in fiecare ipostaza, fiecare traire. Nu am scris nimic la rubrica "Despre mine" pentru ca sunt un paradoxal si un om al contrastelor. Se spune ca nu ti ajunge o viata ca sa cunosti un om, nimic mai adevarat. Imi aduc aminte in liceu ca le spuneam prietenilor ca eu ii cunosc pe ei intru-totul, ca am acest dar. S-au suparat pe mine, si pe buna dreptate. Acum dupa 5 ani, realizez ca nici pe mine insumi nu ma cunosc. Vreau ca prin ceea ce scriu pe aces blog, recitindu-l mai tarziu, sa imi aduc aminte, sa trec prin toate etapele vietii, sa mi amintesc ce fel de om am fost, ce om sunt, era mai bine, o sa rad mai tarziu, o sa fiu incantat de ceea ce am ajuns, pentru toate astea si pentru oamenii pe care o sa-i am aproape, o sa scriu.

Acum sunt la mare, la un prieten, toti ce cu care am venit sunt rupti in gura, dorm cu craci, vreme de rahat si eu stau si incerc sa debitez.

Numai bine!