O noua zi

Ma uit pe ce-am scris pana acum pe blog si realizez cat de limitat mi-a devenit vocabularul, cat de greu imi e sa-mi gasesc cuvinte sa exprime ceea ce simt. Frazele au noima probabil doar in capul meu, ca daca stau si le judec la rece, nici eu nu inteleg. Sunt repezit, sa nu-mi fuga ideile, nu ma pot concentra intocmai, e o varza generala.

Planuisem, cu gandul ca se poate intampla sa iasa prost, planuisem sa tin doar pt mine blogul o perioada, pana imi gasesc calea, pana imi gasesc chemarea, spre un domeniu sau altul, ca apoi, canalizand-mi energiile pe unul sau cel putin un cadru restrans de subiecte, sa fac o treaba excelenta.

Acum ceva minute ma gandeam sa sterg tot ce am scris pana acum si s-o iau de la capat.

Decizia: o sa las tot ce-am scris, o sa-l fac public, n-o sa ma axez pe niciun domeniiu anume deocamdata, pentru ca vreau sa ma cunoasteti, asa cum sunt, in fiecare ipostaza, fiecare traire. Nu am scris nimic la rubrica "Despre mine" pentru ca sunt un paradoxal si un om al contrastelor. Se spune ca nu ti ajunge o viata ca sa cunosti un om, nimic mai adevarat. Imi aduc aminte in liceu ca le spuneam prietenilor ca eu ii cunosc pe ei intru-totul, ca am acest dar. S-au suparat pe mine, si pe buna dreptate. Acum dupa 5 ani, realizez ca nici pe mine insumi nu ma cunosc. Vreau ca prin ceea ce scriu pe aces blog, recitindu-l mai tarziu, sa imi aduc aminte, sa trec prin toate etapele vietii, sa mi amintesc ce fel de om am fost, ce om sunt, era mai bine, o sa rad mai tarziu, o sa fiu incantat de ceea ce am ajuns, pentru toate astea si pentru oamenii pe care o sa-i am aproape, o sa scriu.

Acum sunt la mare, la un prieten, toti ce cu care am venit sunt rupti in gura, dorm cu craci, vreme de rahat si eu stau si incerc sa debitez.

Numai bine!