De retinut!

Nu mai stiu unde am auzit povestea asta, ca sa stiti ca nu-i a mea clar, mi am adus-o aminte intamplator si incerc sa formulez.

Un om cu nevasta, copii, o familie fericita, un job ok, si o persoana destul de credincioasa( nu pot spune cu frica lui Dzeu pt ca expresia asta n am inteles o niciodata. Cum sa ti fie frica de Dzeu).

Intr-o zi, cineva sa decide sa intre in viata lui. Ii devine "prieten", ii cunoaste familia, il mai viziteaza la locul de munca, il acapareaza, ii fura nevasta, personajul nostru se imbolnaveste, "prietenul" lui ii da pastile ca sa l distruga de tot, ii face copiii disparuti.

Cand ajunge in ultimul stadiu al degradarii, sarac, nefericit, acest prieten vine si-i spune: Uite unde ai ajuns, Dzeul tau nu te a ajutat deloc, ti-a adus numai necazuri, si tu crezi in continuare in el. Omul nostru ii replica: Copiii i-am pierdut, nevasta la fel, casa, locul de munca, sanatatea, toate le am pierdut, doar Credinta mi a mai ramas. Cum sa-mi o pierd si pe asta? Nu mi-o poate lua nimeni.

Numai bine!