Iubire si ura

E incredibil cum poti trece extrem de rapid de la extaz la agonie. Cum poti iubi un om cu toata fiinta si la un moment de rascruce totul se poate tranforma cat ai clipi in ura. Dar ura, este a celor slabi, neputinciosi, a orbilor, a neoamenilor. Nu te ajuta sa urasti, te schimba, te face urat si urat de cei din jur.

Sunt o fire joviala, sociabila si de pus pe rana. Cand sunt calcat pe bombeu reactionez, nu intorc obrazul. Noroc ca nu se intampla des. Am sentimente si sentimente, bune, rele, insa ce e cel mai important e ca nu sunt capabil de ura. Si ma simt bine cu mine.

Nu mai cred in iubirea eterna, insa cred in sentimente care nu mor. Respect oamenii care sunt devotati, care chiar daca au iubit si s-a terminat, nu intorc spatele. Cred ca pot tine la un om chiar daca la un moment dat am ales drumuri diferite.

Daca ai iubit cu toata fiinta, daca ai facut un idol din persoana de langa tine, daca te-ai regasit in fiecare simtire de-a lui, daca l-ai vazut acolo peste 30 de ani, daca ati fost fericiti impreuna, daca ati rezonat frumos, nu intoarce spatele, chiar daca ti-a gresit, culege trandafirii, nu te gandi la spini. Si ce daca nu mai adormiti pe aceeasi perna, ce daca strangi pilota in brate si e rece, ce daca nu va mai vedeti. Chiar daca acum alti ochi ii zambesc, chiar daca alte buze ii spun noapte buna, tot omul pe care l-ai iubit si la care tii este, ai grija de el si de tine.

Uita de faptele rele...pastreaza-le p'alea bune, te vor schimba cu totul pentru ca sunt destule.

Numai bine!